Cum mi-am activat dharma

După cum am povestit, atunci când am început să cuprind din punct de vedere spiritual notiunea de destin, primele mele ganduri au fost îndreptate spre căile posibile şi accesibile de activare a dharmei, un destin pozitiv pe care să il las moştenire copilului şi nepotilor mei şi tuturor celor care vor urma după mine. Primele căutări au fost către modul în care puteam schimba destinul şi karma de neam. Am constientizat trecutul şi neamul din care veneam, le-am acceptat cu respect, însă am decis să mă concentrez pe ceea ce pot schimba, respectiv pe mine, prezentul şi viitorul meu. Aşa cum a spus Ghandi, “dacă vrei să schimbi lumea, începe cu tine.”

Deoarece Dumnezeu ne oferă acces la cunoaştere în funcţie de gradul de deschidere pe care îl manifestam la un moment dat, intenţia de schimbare a declanşat o puternică succesiune de evenimente care m-au condus către răspunsurile căutate într-un mod minunat. Era probabil în destinul meu să se întample.

Maestra mea de la vremea respectivă mi-a spus simplu “Karma se poate sterge cu fapte bune”. Astfel, am început un ritual zilnic simplu, pe care să îl pot urma oricând  şi pe care îl împărtasesc cu dragoste în randurile ce urmează.

Rugăciunea este cel mai puternic şi sigur mod de a comunica cu Dumnezeu. Poţi formula absolut orice simţi, crezi, visezi, iţi doresti sau speri in relaţia dintre tine, lume şi Dumnezeu. Mulţi invăţaţi recomadă să ne găsim modalitatea proprie de a avea o relaţie directă cu Dumnezeu, iar eu cred cu tarie ca rugăciunea este o unealta minunată pentru a construi această relaţie. Poţi vorbi cu Dumnezeu, cu Sfanta Treime, cu Maica, cu Iisus, cu Arhanghelii, cu Sfinţii sau cu orice entitate de lumina cu care te simţi apropiat(ă) şi cu care rezonezi mai bine. Poţi vorbi cu îngerul pazitor şi îi poţi cere ajutorul pentru ca el este lăsat de Dumnezeu sa te ajute necondiţionat. Sau poţi folosi mantrele. Există cateva mantre foarte puternice pe care le folosesc în orice împrejurare oricat de des: “Eu Totul Pot”, “Dumnezeu ma iubeşte, Dumnezeu are grija de mine”, “Aum”, rugaciunea inimii “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine”, “Sunt prezent(ă) Aici şi Acum”. Iţi poti folosi propria imaginatie să creezi orice rugăciune şi să o transmiti Universului. Transmite-o din suflet, cu întreaga fiinţă, cu dedicare, cu consecvenţă şi ea va deveni realitate. Nu te descuraja după o singură rugaciune, repetă acest proces zilnic, de nenumarate ori, şi el va cobori pe nesimţite din mintea ta în inima ta, va deveni natura ta intrinsecă. Atunci ţi se va deschide cu adevarat poarta către Divinitate şi către trăirea unei vieţi minunate, conform viselor şi asteptărilor tale.

Imbrăţisează zilnic cel putin o om, un copil, un animal sau o plantă şi spune-i “Te iubesc” şi “Mulţumesc”. Iubirea, mulţumirea şi recunostinţa sunt cele mai frumoase energii declansatoare in cadrul Creaţiei.

Fapte bune! Oferă permanent din ceea ce ai dobandit (bunuri materiale, cunostinţte, putere vindecatoare, bucurie, speranţă, putere de muncă, talent artistic, bună dispozitie, iubire, vorbe frumoase) şi Universul îţi va intoarce gestul înzecit.

Umorul şi buna dispozitie – maestrul Cezar Culda recomandă să exersăm pană în punctul în care să avem un zambet permanent pe faţă. Imi aduc aminte de o frămantare de-a mea, respectiv cum se împacă umorul (pe care eu îl am din plin) cu calea unui cautator spiritual. Am primit raspunsul la această intrebare într-un mod surprinzător.

Trezirea mea spirituală s-a declanşat cu adevarat într-o călătorie cu  avionul, aproape de cer, când citeam „Conversaţii cu Dumnezeu” a lui Neal Walsch. Parcurgeam cu interes la un moment dat răspunsul lui Dumnezeu la întrebarea dacă are umor. Acesta a fost “Bineînţeles, doar Eu am inventat umorul”. Şi exact în acel moment cand ne pregăteam de aterizare, pilotul, în încercarea de a trece cu brio printr-o situaţie tehnică delicată, ne-a anuntat cu un aer mucalit de prezentator sportiv: “Avem o problemuţă cu rotiţa de aterizare, vom avea o micuţă întarziere, dar cat timp survolăm aeroportul, puteţi admira minunatul apus de soare, cerul şi norisorii şi nici nu veti simti cum trec minuţelele.” Deşi ceilalti pasageri rămăseseră stupefiaţi, eu am izbucnit în ras. Bineînţeles, „problemuţa” s-a rezolvat destul de rapid şi nu am avut nici o întarziere, dar imaginea apusului respectiv de soare nu o voi uita niciodată!

In final, sper şi îţi doresc din tot sufletul să găseşti şi tu forţa interioară care să declanşeze aceste căutări! Cu siguranţă ai declanşat-o déjà dacă citeşti acest articol! Pentru restul drumului, trebuie doar să te laşi purtat(ă) de valul şi energia vieţii, iar răspunsurile vor veni spre tine!

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *