Când esti cu adevarat prezent(ă), tot ce este în jurul tău îți devine profesor.
Există o poveste care spune că atunci când chinezii au invadat Tibetul, unul din generalii lui Mao i-a spus lui Dalai Lama:
“Am venit să te eliberez!”
Dalai Lama l-a privit pe general cu demnitatea și smerenia celui capabil să privească dincolo de aparențe şi i-a răspuns:
“Tu nu poţi să mă eliberezi. Numai eu pot face asta!”
Cu adevărat, nimeni nu te poate elibera și nici tu nu poți face aceasta pentru nimeni altcineva.
Şi de-ar fi ca lumea întreagă să aibă încredere în tine, dacă tu nu ai, este în van. Iar pentru a avea încredere, trebuie să te cunoști, să te descoperi până la cel mai ascuns detaliu. Primul pas important este să faci ordine în propria conştiinţă și să identifici programele prin care percepi lumea. Chiar dacă ești sau nu conștient(ă), deții un scenariu de viață care își are rădăcinile în copilăria ta (familie, prieteni, mediu), scenariu care a creat tipare sau convingeri pe baza cărora acționezi și iei decizii în cotidianul zilnic. Acest scenariu se compune într-o proporție covârșitoare până la vârsta de 7 ani și se definitivează în perioada adolescenței, urmând să se modifice foarte puțin la maturitate. Cu cât înaintezi în vârstă fără să înveți să îți descoperi tiparele sau fără să lucrezi cu ele, cu atât vei ajunge să funcționezi pe așa-numitul pilot automat și cu atât mai greu va fi să le schimbi. Pentru că da, aceasta este frumusețea vieții – ea este în continuuă schimbare, îți oferă mereu ceva nou și inedit, iar pentru a o întâmpina cu bucurie, este necesar să îți cunoști filtrele proprii și în ce măsură este nevoie să le modifici în funcție de nevoile/dorințele tale de la un moment dat.
Fiecare privitor ‘vede’ lumea cu și prin filtrele personale. Unii văd problemele prin ochii dramelor trăite sau a suferinţei, alţii au învăţat că trebuie să pună pe oricine la zid, fie că au în faţă o greşeală concretă sau una imaginară.
Unii văd prin ochelarii intereselor şi de aceea speculează durerile altora, cu scopul de a câştiga ceva. Există oameni capabili să ierte, alţii capabili să înţeleagă sau unii atenţi la ceea ce fac în prezent. Există oameni care sunt mereu flexibili, deschiși la nou și care întâmpină tot ce li se întâmplă ca pe o lecție, cu curaj și curiozitate.
Orice lucru poate primi atâtea fațete/interpretări câte minţi îl observă. Deși lucrul respectiv este unul singular, percepțiile celor care îl privesc sunt nenumărate, făcându-l să arate diferit pentru fiecare.
Cum te poți antrena cu adevărat să vezi dincolo de aparențe?
Jung spunea că inconștientul este cel ce ne ghidează viața, iar noi îl numim destin atâta timp cât nu îl conștientizăm.
Mintea prin ansamblul de informații pe care îl cuprinde determină personalitatea și modul de procesare a emoțiilor, însă deține și puterea de imaginație, de creație a realității. Minții îi place să aibă întotdeauna dreptate, prin urmare atunci când și-a creat o convingere va modela realitatea din jurul tău conform convigerii respective – te va face să ‘vezi’ doar acele detalii din viață care întăresc convingerea.
Inconștientul și conștientul formează împreună o frecvență vibrațională cu care atragi în viață, asemenea unui magnet, oamenii și situațiile cu vibrații similare. Când le dai voie să se întâlnească și să creeze împreună, fără lupte antagonice, miracolele ți se deschid și poți materializa cu ușurință.
Pornind de la acest mecanism, te invit să conștientizezi un adevăr – acela că tot ceea ce se întâmplă înafara ta este rodul tiparelor tale interioare. Lumea exterioară este oglinda lumii tale interioare, a scenariului tău de viață. Prin înțelegerea acestui adevăr, vei ajunge să privești lumea exterioară ca fiind maestrul vieții tale, cel care îți aduce în fața ochilor tot ceea ce ai nevoie să cunoști despre tine la un moment dat. De aceea, de fiecare dată când îți dorești ceva nou sau o schimbare, mediul înconjurător îți relevă la rândul său schimbările de scenariu pe care este nevoie să le faci pentru a ajunge la noul obiectiv dorit. Acestea sunt momentele în care este important să fii foarte prezent(ă) pentru a te observa.
Poți recurge la ritualuri simple:
• Respiră adânc preț de câteva secunde înainte de a lăsa mintea să judece un om/situație cu care te confrunți;
• Pune-ți întrebări ca să poți afla ce anume ai de învățat de la omul/situația respectivă; ca să eviți să cazi în capcana superficialității, folosește regula celor 5 DE CE – adresează-ți întrebarea DE CE mi se întâmplă acest lucru odată, așteaptă să primești răspunsul; apoi încă odată și așteaptă să primești al doilea răspuns… și tot așa de 5 ori;
• Fă mișcare, plimbă-te, schimbă poziția corpului, ca să poți privi o situație din mai multe perspective;
• Fii deschis(ă), ascultă și rămâi în momentul prezent – observă ce face omul din fața ta, ce expresie are, ce spune, în ce stare emoțională este, ce se întâmplă cu natura din jurul tău, ce sunete auzi, ce melodii, ce culori etc, iar apoi analizează-le ca să descoperi ce însemnătate au pentru tine;
• Folosește tehnica scrierii automate – crează-ți un jurnal, pune întrebări cu pixul în mâna dreaptă și scrie răspunsurile cu pixul în mâna stângă; răspunsurile pot veni în cuvinte, simboluri, desene, lasă-le să curgă și la final citește-le conștient pentru a-l descifra semnificațiile.
În final, nu uita că trebuie doar să crezi în tine, să începi să privești ceea ce ți se întâmplă ca pe un profesor care te sprijină în procesul de (auto)cunoaștere. Revendică-ți puterea personală și descoperă-te! Ai încredere în ceea ce gândesti, spui şi faci! Fii stăpân(ă) pe gândurile, cuvintele şi faptele proprii și vei ajunge la un nivel al siguranţei, al curajului şi al puterii care face minuni!
